- áşchie
- s. f. (sil. -chi-e), art. áşchia (sil. -chi-a), g.-d. art. áşchiei; pl. áşchii, art. áşchiile (sil. -chi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
áşchie
Look at other dictionaries:
aşchie — ÁŞCHIE, aşchii, s.f. Bucată mică, subţire, care se desprinde sau sare dintr un material prin cioplire, prin spargere etc. – lat. ascla (= astula sau assula). Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 ÁŞCHIE s. 1. v. surcea. 2. ţeapă, ţepuşă,… … Dicționar Român
şpan — ŞPAN1, şpani, s.m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcţia corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deţinea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) şef administrativ al unui ţinut. 2 … Dicționar Român
ţeapă — ŢEÁPĂ, ţepi, s.f. 1. Par lung şi ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuţită şi ţepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase… … Dicționar Român
strujitură — STRUJITÚRĂ, strujituri, s.f. Fâşie, aşchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRUJITÚRĂ s. 1. (reg.)… … Dicționar Român
surcea — SURCEÁ, ÍCĂ, surcele, s.f. Aşchie care sare când se ciopleşte sau când se taie un lemn, surcel; p. ext. vreasc, gătej, beţişor. – Refăcut din surcele (pl. lui surcel). Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SURCEÁ s. 1. aşchie, surcică,… … Dicționar Român
zburătură — ZBURĂTÚRĂ, zburături, s.f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Aşchie, ţandără. ♦ (înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mişcare de aruncare; distanţă până … Dicționar Român
ţandără — ŢÁNDĂRĂ, ţăndări, s.f. Bucăţică (subţire şi lunguiaţă) care se desprinde sau care sare dintr un lemn, dintr o piatră etc. prin cioplire sau spargere; aşchie. ♢ expr. A i sări (cuiva) ţandăra = a se înfuria, a se supăra. [var.: (reg.) ţándură,… … Dicționar Român
aşchia — AŞCHIÁ, aşchiez, vb. I. tranz. A rupe sau a tăia în aşchii, în şuviţe sau în fâşii; spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de aşchii) surplusul de material. [pr.: chi a] – Din aşchie. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 aşchiá… … Dicționar Român
aşchiuţă — AŞCHIÚŢĂ, aşchiuţe, s.f. Diminutiv al lui aşchie; aşchioară. [pr.: chi u ] – Aşchie + suf. uţă. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 AŞCHIÚŢĂ s. aşchioară, ţepuşă, (reg.) aşchiţă. (aşchiuţă de brad.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
cioplitură — CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s.f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, aşchie căzută prin cioplire – Ciopli + suf. tură. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOPLITÚRĂ… … Dicționar Român
